În jurul cărților

Verity filmul Carte sau film?
October 14, 2026 • 5 min citire

Verity filmul

M-am ținut de promisiune și am fost la cinema să vizionez filmul Verity. Sunt o cititoare pasionată de cinematografie. Nu știu dacă am mai spus-o vreodată cu voce tare dar mi-am dorit muuuult timp să fiu actriță. Na, că am spus-o acum :)) N-a fost să fie așa că am rămas doar cu plăcerea de a viziona filme și, bineînțeles, de a citi cărțile care urmează să fie ecranizate, sau de a viziona filmele după cărțile pe care le-am citit. Verity a fost cartea pe care am citit-o cu mult timp înainte de a fi ecranizată. Deși nu obișnuiesc să fac asta, am recitit-o tocmai pentru a-mi reîmprospăta memoria cu povestea pe care urma să o văd la cinema. Cam rău am făcut. Am fost puțin dezamăgită de ecranizare, de modul în care a fost pusă în scenă povestea, de faptul că au fost eliminate părți importante din carte și, cam... de tot. Mă gândeam că, dacă nu aș fi recitit cartea, poate aș fi fost mai impresionată. Dar nu voi ști niciodată asta. Cred că unul dintre motivele pentru care am fost dezamăgită este că aveam deja povestea în minte, cu toate lucrurile care m-au făcut să citesc cartea până la final. Știam ce se ascunde în spatele anumitor momente și cât de mult contribuie unele detalii la felul în care percepi personajele și întâmplările. Când am ajuns în sala de cinema, am avut senzația că lipsește ceva. Nu doar anumite scene, ci și o parte din ceea ce făcea povestea să funcționeze pentru mine. Ce așteptări am avut de la film Cartea m-a atras în mod special prin felul în care viața personajului Verity este dezvăluită treptat. Atmosfera misterioasă și suspansul creșteau odată cu interacțiunile dintre personaje. Au fost multe momente pe care mi-am dorit să le văd transpuse pe ecran și să le compar cu felul în care mi le imaginasem în timp ce citeam. Ce nu a funcționat pentru mine Am pornit spre cinema cu un mare entuziasm la purtător, fiind sigură că o să văd o mare capodoperă cinematografică. Nu am fost influențată nici o secundă de tot hype-ul creat în jurul filmului, pentru că oricum mergeam să-l văd (așa de mult mi-a plăcut cartea) dar așteptările au fost mari. Mi-a plăcut enorm castul, Anne Hathaway fiind una din actrițele mele preferate (she is a queen) dar se pare că nu a fost suficient. Nu mi-a plăcut că au fost eliminate mai multe detalii legate de gemeni, care erau două fete, nu Harper și Crew, cum a fost redat în film. Au fost eliminate și detaliile legate de Lowen care suferea de somnambulism. Aceste detalii făceau povestea puțin mai alertă și mai sumbră și te ajutau să înțelegi mai bine reacțiile celorlalte personaje. Un alt lucru care nu mi-a plăcut a fost ritmul filmului, care mi s-a părut foarte lent. Tensiunea pe care o așteptam nu a fost construită așa cum am sperat, iar unele schimbări au venit destul de brusc. Concluzie Avem tendința să spunem că, de cele mai multe ori, cartea bate filmul, dar există și ecranizări care reușesc să pună foarte bine în valoare povestea scrisă. Nu este cazul aici. Verity nu este un film foarte prost (dar nici bun :)) ), însă, dacă ai citit cartea, este posibil să te dezamăgească. Sunt curioasă cum a fost experiența celor care au văzut filmul fără să fi citit cartea. Oare au avut aceeași impresie sau povestea a funcționat mai bine? Recomand cartea, este cu mult peste film. Aici poți citi și recenzia mea la cartea Verity.

Citește mai mult →
Premiul Nobel pentru Literatură 2026 Premii
October 8, 2026 • 6 min citire

Premiul Nobel pentru Literatură 2026

Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat în după-amiaza zilei de joi, 08 octombrie 2026, unei distinse autoare canadiene și anume Anne Carson. Academia Suedeză a apreciat în mod special opera ei pentru că este ”îndrăzneață și creativă iar printr-un dialog ludic cu tradiție clasică, a creat forme noi pentru literatura contemporană”. Anne Carson, născută la 21 iunie 1950 în Toronto, este poetă, eseistă, traducătoare, specialistă în studii clasice și profesoară universitară canadiană. Absolventă a Universității din Toronto, Carson a predat, începând din 1979, literatură clasică și scriere creativă în cadrul mai multor universități din Canada și Statele Unite, printre care Universitatea McGill, Universitatea din Michigan, Universitatea din New York și Universitatea Princeton. Autoare a peste douăzeci de volume de creație literară și traduceri, Carson a primit numeroase distincții, printre care bursele Guggenheim și MacArthur, Premiul Literar Lannan, două premii Griffin pentru poezie, Premiul T. S. Eliot, Premiul Prințesa Asturiei, Premiul Guvernatorului General pentru poezie în limba engleză și Premiul PEN/Nabokov. În 2005, a fost numită membră a Ordinului Canadei, în semn de recunoaștere a contribuției sale la literatura canadiană. Astăzi, a mai adăugat un premiu, poate cel mai important pentru un autor. Opere scrise de Anne Carson Autoarea Anne Carson a publicat o sumedenie de cărți sub numele ei, inclusiv volume de poezie/eseu, cărți inspirate din tragedia greacă și traduceri importante. Lista este destul de lungă iar Carson este o autoare destul de greu de încadrat într-un singur gen. O listă impresionantă de volume scrise de Anne Carson găsiți pe libris.ro, toate volumele fiind în engleză. Autobiografia roșului este singura carte de la autoare, tradusă în limba română și publicată în colecția Anansi de le Editura Trei. Este un roman în versuri construit pornind de la mitul lui Geryon și al lui Herakles. Carson transformă povestea antică într-o poveste contemporană despre doi adolescenți, iubire, dorință și suferință. Este una dintre operele ei cele mai cunoscute și probabil una dintre cele mai accesibile pentru cineva care nu a mai citit Carson. Anne Carson este, probabil, cea mai importantă voce a poeziei anglo-saxone contemporane. În Autobiografia roșului , ea reușește să facă ceea ce literatura mare face dintotdeauna: să ia un mit vechi de mii de ani și să-l transforme într-o poveste care pare să fi fost scrisă pentru noi, aici și acum. a declarat scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Anansi. World Fiction și traducătorul volumului. Anne Carson a apărut și în câteva reviste literare: Poesis International nr. 2 (20)/2017 ce conține poezii scrise de Carson și Matca nr. 6 / 2024 ce conține un poem scris de aceeași autoare. Dacă vrei să începi să o citești Când nu ai citit măcar o operă a unui autor care are o listă impresionantă de volume publicate, apare întrebarea: eu cu ce să încep? Dacă ai și tu această întrebare în repertoriu sper să te pot ajuta cu lista pe care mi-am făcut-o for myself :D Autobiography of Red - Bineînteles că aș începe cu Autobiografia roșului pentru că, pe lângă faptul că este tradusă în limba română, cred că este cea mai bună intrare în universul autoarei: mit grecesc, poveste de dragoste și poezie Nox - O poveste intimă și emoționantă despre doliu și relația cu fratele ei. The beauty of the husband - relații, iubire și destrămarea unei căsnicii. If not, Winter - poezie antică și Sappho. O autoare pentru vremurile noastre Academia Suedeză a evidențiat și poemul ei din 2010, Nox, tipărit pe o singură foaie continuă de hârtie, în omagiu adus fratelui ei, mort în 2000, numindu-l „o operă de neuitat”. Pe lângă asta, Academia a subliniat și traducerile ei din greaca clasică, care „pot fi considerate opere independente”. Membrul Academiei Steve Sem-Sandberg a numit-o pe Carson „o autoare pentru vremurile noastre”, într-un interviu acordat Fundației Nobel. Carson a spus pentru RUV că poezia poate este potrivită pentru societatea de azi, în care totul se mișcă repede. Cred că probabil e mai utilă decât proza acum, pentru că e mai rapidă, iar toată lumea se grăbește. Cred că ar mai fi multe de spus dar, sunt mai multe de citit așa că eu mă duc să-mi continui TBR-ul cu operele Annei Carson. Sper să faci și tu la fel. ;) Pupici!

Citește mai mult →
Ce am mai luat de la bibliotecă Biblioteca
July 13, 2026 • 2 min citire

Ce am mai luat de la bibliotecă

N-am mai trecut de mult timp pragul bibliotecii așa că mi-am luat fetița de mânuță și am plecat într-o plimbare la bibliotecă. Printre parcuri de distracții, râsete și înghețată am ajuns într-un final și la mult dorita încăpere cu rafturile ticsite de cărți care, parcă, strigau după noi să le luam acasă. Bineînțeles că am fugit instant la raftul cu cărți pentru copii unde am ales noile lecturi ce ne-au urmat spre casă. De data asta am ales trei cărți simpatice pentru copii și una pentru mine, pe care am apucat-o din mers spre ieșire: ”Sporturile mele preferate” O mini-carte draguță cu poezii dedicate fiecărui sport în parte, de la fotbal, hochei și schi până la haltere, săritura cu prăjina și șah. ”Omul păianjen – Adunarea animalelor” O carte grafică amuzantă în care Omul păianjen are grijă cu eroism de animalele Omului de Oțel, Captain Marvel, Ochi de Șoim, Nick Fury, Thor, Doctor Strange, Hulk și altor eroi, iar împreună cu acestea salvează New York-ul de un răufăcător. ”Atlasul Oceanelor” Aici, deja, am trecut la treburi serioase. Un atlas impresionant despre istoria oceanelor, viața în adâncime, mari navigatori, sporturi și distracții ale marii și semnalizări maritime. ”Și cu bona cine stă?” – Ana Silvia Nicolai Poveste inspirată din experiența familiei Nicolai în căutarea unei bone. Iar până la bona perfectă, au trecut muuuulte pragul casei.

Citește mai mult →
10 lucruri pe care le simte orice cititor… Despre cititori
June 2, 2026 • 6 min citire

10 lucruri pe care le simte orice cititor…

Și pe care doar o altă inimă de cititor le poate înțelege Să fii cititor este o ”superputere” care vine la pachet cu o groază de ”ciudățenii” pe care, doar noi, din acest club secret al iubitorilor de povești, le înțelegem cu adevărat. Ne cumpărăm fericirea la volum, ne plângem prietenii imaginari și suferim atunci când o poveste frumoasă ajunge la ”Sfârșit”. Eu recunosc că cel mai des mă lovesc de următoarele lucruri: 1. Fiorul acela când deschizi o carte nouă Am adorat mereu mirosul paginilor prospete (sau vechi) care au venit la pachet cu  promisiunea unei noi lumi în care abia așteptam să mă pierd. E o formă de magie curată. 2. Vinovăția dulce de a cumpăra cărți noi Oooo..asta e una din preferatele mele. Indiferent că este vorba de librăriile fizice sau cele online, mereu se lasă cu câte, cel puțin, o carte cumpărată deși acasă mă așteaptă un teanc de cărți necitite care mă privesc acuzator din bibliotecă. Dar hei, cumpăratul de cărți și cititul sunt două hobby-uri complet diferite, nu? 3. Durerea de a te despărți de personaje Trebuie să recunosc faptul că atunci când termin o carte genială, rămân privind în gol câteva minute, simțind o formă ciudată de doliu. Îmi pare rău că s-a terminat povestea în care personajele au fost familia mea timp de câteva zile. 4. Doar încă un capitol și mă culc Asta a fost cea mai mare miciună pe care mi-o spuneam până să am copil. De la un capitol ajungeam la zece  iar de ceas nu mai zic nimic, că se făcea dimineață, dar intriga era prea intensă ca să pot închide ochii. Acum nu mai rezist până dimineață dar niciodată nu mă limitez la ”doar un capitol”. 5. Nevoia disperată de a vorbi cu cineva despre ce ai citit Un lucru pe care mi l-am dorit mereu a fost să am cu cine vorbi depre cărți. Despre ce citim, despre ce e vorba în cartea pe care abia am terminat-o, despre ce carte nouă a mai apărut, despre ce bibliotecă s-a mai deschis, despre ce site de cărți s-a mai lansat, despre cărți în general. Dacă mă limitez la ce am citit, pfai, nu pot să descriu în cuvinte sentimentul de frustrare pe care îl am când se întâmplă ceva șocant în carte și n-am pe cine să trag de mână să-i povestesc. 6. Instinctul de protecție față de cărțile tale Mereu mă blamez pentru ceea ce simt când cineva îmi cere împrumut o carte. Simt o strângere de inimă când trebuie să împrumut orice carte din biblioteca personală și dacă o dau (cu greu) există și o listă de reguli care trebuie respectate: Fără pagini îndoite! Fără pete de cafea! Fără mâzgâlituri pe foi! Ai grijă de sufletul meu! Nu-mi place să împrumt cărți, prefer să le dau cadou.  I know, I'm a selfish reader, but a happy one! 7. Acel ”Reading Slump” care te sperie Am multe perioade în care cititul mi se pare o corvoadă și de multe ori mi-e greu să revin la ”normal”. Sunt acele perioade foarte frustrante în care nici o carte nu mă mai prinde și mă întreb cu panică în suflet dacă oare am uitat să iubesc cititul. E greu dar mă bucur că trece mereu. 8. Fluturi în stomac când găsești citatul perfect Asta e în top 3 preferate. Mereu îmi notez pasaje din cărțile pe care le citesc. Uneori autoarea/autorul reușește să pună în cuvinte emoții pe care le-am simțit o viață întreagă și pe care n-am știut vreodată să le exprim. Mă opresc, le recitesc, le notez. 9. Dorul de casă...într-o librărie O altă mare plăcere de-a mea este să mă plimb prin librării. Sentimentul de liniște care mă cuprinde când pășesc într-o librărie sau bibliotecă nu îl poate egala decât sentimentul de căldură de acasă. Zgomotul lumii de afară dispare și simt că sunt exact în locul în care trebuie să fiu. 10. Recunoștința că nu ești niciodată singur Știi acel gând liniștitor că, indiferent cât de grea este realitatea, ai mereu un refugiu de hârtie care te așteaptă pe noptieră? O carte este cel mai fidel prieten.

Citește mai mult →
Sunt o babă comunistă Carte sau film?
May 22, 2026 • 3 min citire

Sunt o babă comunistă

Am citit Sunt o babă comunistă la începutul anului, iar recent am descoperit și ecranizarea regizată de Stere Gulea. Fiindcă romanul lui Dan Lungu mi-a plăcut mult, eram foarte curioasă cum va fi transpusă pe ecran povestea Emiliei și nostalgia ei pentru perioada comunistă. Filmul îi are în rolurile principale pe Luminiţa Gheorghiu și Marian Râlea, care interpretează cu multă naturalețe cuplul Emilia și Țuțu, doi oameni obișnuiți din provincie, a căror viață este dată peste cap de întoarcerea fiicei lor din Canada, alături de logodnicul ei american. Ceea ce ar trebui să fie o revedere fericită se transformă rapid într-un conflict între mentalități, generații și moduri diferite de a privi trecutul. Emilia nu este doar o femeie nostalgică după comunism, ci un personaj complex, prins între amintirea unei tinereți care îi oferea siguranță și realitatea prezentului, în care nu își mai găsește locul. Nu am fost de acord cu ea, însă am înțeles-o. Am înțeles de unde vine nostalgia aceea de „pe vremea noastră era mai bine”, chiar dacă perioada respectivă a fost una plină de lipsuri și frustrări. Mi-a plăcut că filmul nu încearcă să idealizeze comunismul, ci mai degrabă să arate felul în care memoria poate transforma trecutul într-un refugiu emoțional. Zilele de filmare i-au trezit și Luminiței Gheorghiu amintiri puternice din perioada ceaușistă: „Mi-am adus aminte de cozile la alimente, de alimentele pe cartelă, de cozile îngrozitor de lungi și mai ales iarna, când înghețam stând ore întregi la coadă.”(sursa: Historia) Deși filmul este foarte bine realizat, trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult cartea. Romanul lui Dan Lungu intră mai profund în gândurile Emiliei și reușește să transmită mai bine contrastul dintre nostalgia personală și realitatea dură a comunismului. Totuși, ecranizarea merită văzută, mai ales pentru interpretările actorilor și atmosfera autentică. Pentru cei curioși, filmul poate fi găsit și online pe YouTube. https://www.youtube.com/watch?v=4r5UAUTzMWU Am scris și o scurtă recenzie despre cartea ”Sunt o babă comunistă”.

Citește mai mult →
Ce am mai luat de la bibliotecă Biblioteca
April 7, 2026 • 3 min citire

Ce am mai luat de la bibliotecă

De obicei merg la bibliotecă să iau cărți pentru copii, dar aproape niciodată nu plec de acolo fără să-mi aleg măcar una și pentru mine. De data aceasta, m-am oprit la o carte de la minunata Isabel Allende, „Jocul Ripper”, dar și la o lectură mai ușoară, de primăvară (sper eu), „Clătite cu căpșuni și dragoste” de Laurie Gilmore. Dacă lecturile pentru copii le-am parcurs deja, într-o oarecare măsură :D, alături de cea mică, ei bine, pe ale mele abia aștept să le descopăr. Lecturile mele: ”Jocul Ripper” de Isabel Allende Nu am citit încă nimic de la această autoare dar am auzit doar lucruri bune despre cărțile ei. Deși nu cunosc cum scrie, știu că nu este o autoare de thrillere iar acest lucru m-a intrigat la Jocul Ripper, așa că sper să nu mă dezamăgescă. ”Clătite cu căpșuni și dragoste” de Laurie Gilmore Titlul acesta pur și simplu miroase a primăvară și a lectură confortabilă. Sper să fie o poveste ușoară, simpatică și perfectă pentru zilele în care vreau doar să mă relaxez. Jocul Ripper Clatite cu capsuni si dragoste Cărți pentru copii: ”Drumul spre casă” de Guojing Drumul spre casă ne-a atras instant prin ilustrații. Am senzația că va fi una dintre acele povești simple, dar foarte emoționante. ”Regatul de gheață – Urme prin zăpadă” Cartea a fost aleasă instant de cea mică. Tot ce ține de Frozen are succes garantat la noi acasă. ”Ale și sufletul cărților” de Alex Donovici Sunt foarte curioasă de povestea aceasta pentru că pare una dintre acele cărți care îi apropie pe copii de magie și de lectură în același timp. ”Creștem cu ștrumfii – Ștrumful căruia îi era frică de întuneric” Mi s-a părut o alegere foarte bună pentru discuțiile despre frici și emoții. În plus, personajele cunoscute îi fac pe copii să intre mai ușor în poveste. Creștem cu ștrumfii Ale și sufletul cărților Regatul de gheață Acum rămâne doar să-mi găsesc timp pentru ele. Sper să revin curând cu impresii despre măcar una dintre aceste lecturi.

Citește mai mult →