Despre cititori
10 lucruri pe care le simte orice cititor…
Și pe care doar o altă inimă de cititor le poate înțelege Să fii cititor este o ”superputere” care vine la pachet cu o groază de ”ciudățenii” pe care, doar noi, din acest club secret al iubitorilor de povești, le înțelegem cu adevărat. Ne cumpărăm fericirea la volum, ne plângem prietenii imaginari și suferim atunci când o poveste frumoasă ajunge la ”Sfârșit”. Eu recunosc că cel mai des mă lovesc de următoarele lucruri: 1. Fiorul acela când deschizi o carte nouă Am adorat mereu mirosul paginilor prospete (sau vechi) care au venit la pachet cu promisiunea unei noi lumi în care abia așteptam să mă pierd. E o formă de magie curată. 2. Vinovăția dulce de a cumpăra cărți noi Oooo..asta e una din preferatele mele. Indiferent că este vorba de librăriile fizice sau cele online, mereu se lasă cu câte, cel puțin, o carte cumpărată deși acasă mă așteaptă un teanc de cărți necitite care mă privesc acuzator din bibliotecă. Dar hei, cumpăratul de cărți și cititul sunt două hobby-uri complet diferite, nu? 3. Durerea de a te despărți de personaje Trebuie să recunosc faptul că atunci când termin o carte genială, rămân privind în gol câteva minute, simțind o formă ciudată de doliu. Îmi pare rău că s-a terminat povestea în care personajele au fost familia mea timp de câteva zile. 4. Doar încă un capitol și mă culc Asta a fost cea mai mare miciună pe care mi-o spuneam până să am copil. De la un capitol ajungeam la zece iar de ceas nu mai zic nimic, că se făcea dimineață, dar intriga era prea intensă ca să pot închide ochii. Acum nu mai rezist până dimineață dar niciodată nu mă limitez la ”doar un capitol”. 5. Nevoia disperată de a vorbi cu cineva despre ce ai citit Un lucru pe care mi l-am dorit mereu a fost să am cu cine vorbi depre cărți. Despre ce citim, despre ce e vorba în cartea pe care abia am terminat-o, despre ce carte nouă a mai apărut, despre ce bibliotecă s-a mai deschis, despre ce site de cărți s-a mai lansat, despre cărți în general. Dacă mă limitez la ce am citit, pfai, nu pot să descriu în cuvinte sentimentul de frustrare pe care îl am când se întâmplă ceva șocant în carte și n-am pe cine să trag de mână să-i povestesc. 6. Instinctul de protecție față de cărțile tale Mereu mă blamez pentru ceea ce simt când cineva îmi cere împrumut o carte. Simt o strângere de inimă când trebuie să împrumut orice carte din biblioteca personală și dacă o dau (cu greu) există și o listă de reguli care trebuie respectate: Fără pagini îndoite! Fără pete de cafea! Fără mâzgâlituri pe foi! Ai grijă de sufletul meu! Nu-mi place să împrumt cărți, prefer să le dau cadou. I know, I'm a selfish reader, but a happy one! 7. Acel ”Reading Slump” care te sperie Am multe perioade în care cititul mi se pare o corvoadă și de multe ori mi-e greu să revin la ”normal”. Sunt acele perioade foarte frustrante în care nici o carte nu mă mai prinde și mă întreb cu panică în suflet dacă oare am uitat să iubesc cititul. E greu dar mă bucur că trece mereu. 8. Fluturi în stomac când găsești citatul perfect Asta e în top 3 preferate. Mereu îmi notez pasaje din cărțile pe care le citesc. Uneori autoarea/autorul reușește să pună în cuvinte emoții pe care le-am simțit o viață întreagă și pe care n-am știut vreodată să le exprim. Mă opresc, le recitesc, le notez. 9. Dorul de casă...într-o librărie O altă mare plăcere de-a mea este să mă plimb prin librării. Sentimentul de liniște care mă cuprinde când pășesc într-o librărie sau bibliotecă nu îl poate egala decât sentimentul de căldură de acasă. Zgomotul lumii de afară dispare și simt că sunt exact în locul în care trebuie să fiu. 10. Recunoștința că nu ești niciodată singur Știi acel gând liniștitor că, indiferent cât de grea este realitatea, ai mereu un refugiu de hârtie care te așteaptă pe noptieră? O carte este cel mai fidel prieten.
Citește mai mult →
