Si cu bona cine sta? – recenzie. O poveste care te face să râzi și să te sperii deopotrivă
Citind cartea Anei Silvia Nicolai mi-am dat seama că am evitat, fără să știu, o posibilă catastrofă în mica noastră familie. Când copilul era mic, ne-am gândit și noi, pentru o vreme, să apelăm la o bonă. Planul nu s-a concretizat niciodată, iar după această lectură mă bucur că a rămas doar o idee.
Cunoscându-mi norocul, n-aș fi fost deloc surprinsă să nimeresc una dintre bonele descrise în carte.
Dincolo de glume, lectura m-a făcut să mă gândesc cât de dificilă trebuie să fie meseria de bonă. Privind lucrurile din perspectiva unui părinte, care știe câtă atenție, răbdare și energie presupune creșterea unui copil, nu pot decât să îmi imaginez câtă responsabilitate implică să ai grijă de copilul altcuiva.
Despre ce este vorba în carte?
Și cu bona cine stă? spune povestea reală a Anei Silvia Nicolai și a încercărilor prin care a trecut în căutarea unei bone potrivite pentru fiul ei, Nicholas. Deși multe dintre întâmplări sunt atât de absurde încât provoacă râsul, în spatele umorului se ascunde o realitate care dă de gândit. Fiecare nouă bonă vine cu propriile obiceiuri, excentricități sau probleme, iar ceea ce pare inițial o situație amuzantă se transformă treptat într-un adevărat maraton al răbdării.
Ce faci când prima bonă nu este potrivită? Cauți alta. Și încă una. Și încă una. Până când realizezi că ai ajuns la a douăsprezecea candidată și începi să te întrebi dacă problema mai este alegerea unei bone, dacă problema ești tu sau pur și simplu ghinionul.
Stil și experinență de lectură
Cartea se citește surprinzător de repede. Fiecare capitol aduce în scenă o nouă bonă și o nouă întâmplare care te face fie să râzi, fie să te întrebi cum este posibil ca asemenea persoane să ajungă să aibă grijă de un copil. Fiind inspirată din experiențele reale ale autoarei, povestea are un farmec aparte. Nu simți că citești o poveste exagerată, ci jurnalul unei mame care încearcă, cu multă răbdare și încăpățânare, să găsească omul potrivit căruia să-i încredințeze cel mai de preț lucru din viața ei.
Umorul ascunde o realitate deloc amuzantă
Deși am râs de multe ori pe parcursul lecturii, nu am putut să ignor sentimentul de neliniște pe care îl lasă unele întâmplări. În spatele replicilor amuzante și al situațiilor absurde se află o întrebare pe care, probabil, și-o pune orice părinte: în cine poți avea cu adevărat încredere?
Cartea surprinde foarte bine vulnerabilitatea părinților care sunt nevoiți să se întoarcă la serviciu și să lase copilul în grija unui om aproape necunoscut. Oricât de atent ai fi la interviuri, recomandări sau impresia de la prima întâlnire, nu ai niciodată garanția că ai făcut alegerea potrivită.
Mai mult decât o carte despre bone
Deși titlul te face să crezi că este o colecție de povești amuzante despre bone, eu am simțit că este și o carte despre maternitate, despre anxietățile pe care le trăiesc părinții și despre compromisurile pe care sunt uneori obligați să le facă. Ana Silvia Nicolai reușește să povestească toate acestea cu mult umor și autoironie, fără să transforme experiențele prin care a trecut într-o dramă.
Poate tocmai de aceea cartea este atât de ușor de citit. Râzi, te amuzi și, aproape fără să-ți dai seama, începi să privești cu alți ochi responsabilitatea uriașă pe care o are o persoană care îngrijește un copil.
Concluzie
”Și cu bona cine stă?” este genul de carte care te distrează, dar în același timp te pune serios pe gânduri. Dincolo de toate întâmplările amuzante, eu am rămas cu două idei.
Prima este cât de dificilă trebuie să fie meseria unei bone interne. Să fii disponibilă aproape 24 de ore din 24, să îți dedici timpul și energia unui copil care nu este al tău și, de multe ori, să lași propria viață pe planul doi este o responsabilitate uriașă. Cred că este o meserie care cere mult mai mult decât răbdare: implicare, empatie și un simț al responsabilității pe care nu îl are oricine.
A doua este cât de ușor poți întâlni persoana nepotrivită. Când îți lași copilul în grija cuiva, îi oferi acelei persoane și șansa de a-i influența felul în care vede lumea, obiceiurile și comportamentul de zi cu zi. Tocmai de aceea alegerea unei bone nu este niciodată una simplă și nu ar trebui tratată cu superficialitate.
Recomand această carte nu doar părinților sau viitorilor părinți, ci și celor care cred că meseria de bonă înseamnă doar câteva ore petrecute cu un copil sau că viața familiilor care își permit o bonă este întotdeauna lipsită de griji. Ana Silvia Nicolai arată, cu mult umor și sinceritate, că în spatele acestei decizii se ascund numeroase încercări, emoții, dezamăgiri și momente în care ajungi să te întrebi dacă vei găsi vreodată omul potrivit. Este o lectură amuzantă, autentică și, pe alocuri, surprinzător de tensionată, tocmai pentru că știi că tot ceea ce citești s-a întâmplat în realitate.
Sinopsis
Câte dintre noi nu le privim cu apreciere și oarecare invidie pe mamele care își cresc copiii fără ajutor, timp în care au și o carieră înfloritoare, au grijă de ele, de soț, de casă, de tot? Multe, ați putea spune. La fel de multe dintre noi recunoaștem că avem nevoie de sprijin și recurgem la calea mai ușoară: să angajăm o bonă.
Calea mai ușoară?
Dar ce ne facem când „o bonă” se transformă în două, trei, patru, cinci, șase…, douăsprezece?
Scrisă cu foarte multă candoare, onestitate, empatie și presărată cu umor extrem de fin — de cele mai multe ori negru —, povestea de față nu numai că vă va dezvălui aspecte din culisele dificilului drum până la bona potrivită, dar vă va arăta și o față a realității societății în care trăim, care altfel nu poate fi cunoscută și nici măcar bănuită.
Puterea acestei familii de a trece peste toate obstacolele și capacitatea, în special a autoarei, de a rămâne integră emoțional sunt de apreciat și pot fi un model pentru toate mamele care au cunoscut teama de a-și lăsa copilul în grija altei persoane sau care abia de acum pornesc în căutarea unei bone.
Laitmotivul cărții este ,,Totul va fi bine”. Și chiar așa a fost – finalul vă va umple inimile de bucurie.
Testimoniale
,,Te ține cu sufletul la gură, într-un carusel de emoții care pleacă de la umor, trec prin speranță, dezamăgire, ușurare, încordare, până la dorința de-a putea rezolva o situație atât de familiară nouă, părinților: găsirea unei bone. Se simte autenticitatea în fiecare capitol, în fiecare poveste a unei noi încercări: poate aceasta este femeia pe care o căutăm?”
,,Cu fiecare capitol, simțeam tot mai tare nevoia să o cunosc pe Ana. Am căutat-o ca să-i mărturisesc cât de mult îmi place. Când am ajuns la ultima pagină am fost dezamăgită că s-a terminat. M-am supărat ca un copil: Mai vreaaau! Promit să fac această carte cadou tuturor oamenilor dragi mie.”
,,Bona… o extensie a mamei, caldă și generoasă ca o bunică, înțeleaptă și integră ca preotul satului, puternică și ageră ca însuși tatăl copilului. În realitate… Viorici, Mariane, Georgete și Tante… Am citit cartea pe nerăsuflate. A pornit ca o lectură relaxantă, la un pahar de vin. A sfârșit într-o noapte pe la ora unu, cu mine pe covor, cu un gol mare în stomac. Apoi am mers în camera copiilor mei, i-am sărutat și i-am trimis un mesaj «bonei» noastre: Mulțumesc, mama!”