Puterea – recenzie. Ce s-ar întâmpla dacă femeile ar căpăta brusc o putere nimicitoare și nemaivăzută?
Cum ar arăta lumea dacă, într-o bună zi, rolurile de putere s-ar inversa complet? Dacă femeile ar conduce lumea, iar bărbații ar trăi zilnic cu frica pe care astăzi o cunosc femeile: frica de a merge singuri pe stradă, frica de a fi umiliți, agresați sau abuzați, frica de a exista pur și simplu într-un corp vulnerabil?
Puterea de Naomi Alderman pornește de la această premisă tulburătoare și o duce până la extrem. Unele scene, în care bărbații sunt efectiv rași de pe fața pământului, dar nu înainte de a fi supuși abuzului și degradării, mi-au rămas lipite pe retină, greu de uitat. Sunt imagini crude, inconfortabile dar, intenționat construite pentru a zdruncina cititorul.
Despre ce este vorba în carte
Naomi Alderman contruiește o lume distopică, asemănătoare celei în care trăim doar…puțin inversată. Femeile încep să descopere că au o nouă abilitate: pot produce descărcări electrice puternice cu ajutorul corpului. Acestea sunt suficient de puternice pentru a provoca răni grave sau chiar moartea. La început, fenomenul pare o ciudățenie biologică, dar în scurt timp devine clar că este vorba despre o schimbare care afectează femeile din întreaga lume.
Pe măsură ce acestă nouă putere se răspândește, raportul de forțe dintre femei și bărbați începe să se schimbe radical. Femeile care până atunci au fost vulnerabile fizic în fața bărbaților, descoperă că pot riposta și nu ezită să o facă. Unele folosesc puterea pentru a se apăra, altele pentru răzbunare, iar altele ajung să o folosească pentru a-i domina pe cei din jur.
Romanul urmărește mai multe personaje și destine, printre care Roxy, fiica unui gangster britanic, Allie o adolescentă care ajunge să capete o influență religioasă uriașă și Margot, o politiciană americană care încearcă să înțeleagă și să gestioneze schimbarea societății. Prin poveștile lor, vedem cum noua ordine începe să se formeze atât la nivel personal, cât și politic.
Pe măsură ce femeile devin majoritatea celor care dețin puterea fizică, lumea se transformă. Societatea începe, treptat, să inverseze multe dintre rolurile de gen pe care le considerăm „normale”.
Teme principale din carte
- Puterea și corupția – Ideea din spatele romanului este, fără îndoială, genială și extrem de ofertantă. Prin schimbarea raportului de putere, femeile ajung să facă exact ceea ce au făcut bărbații de-a lungul istoriei atunci când au deținut controlul. Puterea nu vindecă, nu moralizează, ci corupe. Femeile nu devin automat mai blânde sau mai drepte, ci ajung să folosescă forța, dominarea, frica, demonstrând că problema nu este genul ci mecanismul puterii în sine.
- Politica, religia și manipularea – Cartea oferă o imagine de ansamblu a unei lumi conduse de femei, dar păstrează, în mod intenționat, structurile actuale ale unei lumi conduse în mare parte de bărbați. În prim-plan apar marile centre de influență și manipulare: politica, biserica, presa, mafia și armata. Toate aceste instituții rămân la fel de toxice, doar că fețele celor aflați în vârf se schimbă. Regulile jocului rămân aceleași.
- Violența și raportul dintre sexe – Romanul pune sub semnul întrebării ideea că femeile ar construi în mod natural o societate mai pașnică. Atunci când balanța puterii se schimbă, violența nu dispare, ea capătă noi forme. Alderman folosește această inversare pentru a ne face să privim diferit relațiile dintre sexe și să ne întrebăm cât de mult din comportamentul nostru este determinat de natura umană și cât de mult de poziția pe care o ocupăm într-un sistem de putere.
Stil și experiență de lectură
Puterea mi s-a părut o carte interesantă și mi-a plăcut mult ideea de la care pornește: schimbarea radicală a raportului de putere dintre femei și bărbați. Este un experiment imaginar foarte bun pentru a vorbi despre ceea ce se întâmplă atunci când oamenii ajung să dețină puterea și despre cât de ușor pot ajunge să o folosească în propriul avantaj.
Sunt de acord cu ideea că puterea nu îi face pe oameni mai buni și că, atunci când ajung să o dețină, pot deveni orbi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Puterea, atunci când nu este limitată, poate scoate la suprafață lucruri foarte urâte, indiferent cine o deține.
Totuși, mi-ar fi plăcut ca romanul să nu se oprescă aici. Mi-ar fi plăcut să lase loc și unei alte posibilități. Poate că femeile, dacă ar fi ajuns să dețină puterea, nu ar fi devenit neapărat agresive. Poate că ar fi încercat să construiacă o lume diferită, poate că ar fi fost mai blânde și chiar ar fi încercat să-i „îmblânzească” pe bărbați. Nu avem de unde să știm.
Cred însă că Alderman încearcă, mai degrabă, să scoată la suprafață furia acumulată de femei după generații în care s-au simțit umilite, constrânse și lipsite de aceeași libertate și putere de decizie pe care au avut-o bărbații. În momentul în care această situație se inversează și femeile descoperă că au, în sfârșit, mijloacele de a se apăra și de a răspunde, unele dintre ele nu mai simt nevoia să explice sau să negocieze. Trec direct la acțiune.
Și poate că aici este una dintre cele mai incomode întrebări ale cărții: ce se întâmplă cu furia unui grup care a fost ținut atât de mult timp într-o poziție vulnerabilă atunci când, dintr-o dată, nu mai este vulnerabil?
Tocmai de aceea, mi-ar fi plăcut ca romanul să exploreze mai mult și ce s-ar fi întâmplat dacă femeile ar fi ales altceva. Dacă ar fi folosit această nouă putere nu pentru a reproduce mecanismele existente, ci pentru a le schimba. Poate că experimentul ar fi fost și mai interesant dacă ne-ar fi arătat nu doar ce se întâmplă atunci când victimele devin puternice, ci și ce aleg să facă atunci când, pentru prima dată, nimeni nu le mai poate obliga să fie victime.
Concluzie
Puterea nu este o utopie feministă, ci mai degrabă o oglindă întoarsă spre societatea noastră. Alderman schimbă rolurile, schimbă mâinile în care se află puterea și ne arată cât de ușor se pot repeta aceleași mecanisme de violență și dominație atunci când balanța se înclină în cealaltă direcție.
Dacă îți face cu ochiul, poți cumpăra cartea de pe:
Sinopsis
Ce s-ar întâmpla dacă femeile ar căpăta brusc o putere nimicitoare și nemaivăzută?
În Puterea, lumea e un loc familiar: băiatul nigerian bogat care lenevește pe marginea piscinei părinților; copilul aflat în plasament, ai cărui părinți adoptivi își ascund adevărata fire în spatele religiei; politicianul american ambițios; fata dură de pe străzile Londrei, care provine dintr-o familie atipică.
Din senin apare însă o forță nouă, vitală, care se răspândește cu viteză și care face ca destinele personajelor să se împletească cu consecințe devastatoare. Adolescentele își descoperă o putere fizică uriașă – pot provoca o durere atroce și chiar moartea. Astfel, printr-o mică întorsătură a naturii, lumea este repornită de la zero.
Premii
Puterea, de Naomi Alderman a fost inclusă pe lista celor mai bune cărți ale anului 2017 de New York Times, Los Angeles Times, Washington Post Și Entertainment Weekly și a fost declarată printre cele mai bune romane ale anului 2017 de Amazon, San Francisco Chronicle, National Public Radio, Bustle și Paste. În același an, Naomi Alderman a primit premiul Baileys pentru autoare de ficțiune.
Testimoniale
O ipoteză fascinantă despre cum ar fi arătat lumea dacă sexismul ar fi fost avut drept țintă celălalt sex milenii la rând. Ingenioasă... merită citită de toate femeile (și chiar de toți bărbații).
Puterea este o replică contemporană la Povestea Slujitoarei.
Puterea e o bombă.
Irezistibilă. Pune o oglindă în fața lumii noastre așa cum e aici și acum.
Electrizantă! Șocantă! O să vă facă părul măciucă! După care o să vă facă să vă revizuiți atitudinea în legătură cu tot!