Lichid

Lichid de Mark Miodownik – recenzie. Despre substanțele plăcute și periculoase care curg prin viețile noastre

Nu m-am gândit niciodată cât de multe lichide ne înconjoară și cât de mult ne influențează viața de zi cu zi. De la apa pe care o bem și cafeaua fără de care mulți dintre noi nu ne putem începe dimineața, până la kerosen, cerneală, nori sau chiar miezul fluid al Pământului, toate ascund povești fascinante. În Lichid, Mark Miodownik reușește să transforme aceste substanțe aparent banale într-un subiect surprinzător de captivant.

Despre ce este vorba în carte și cum este structurată

Mark Miodownik invită cititorul într-un tur al lumii lichidelor pe durata unui zbor transatlantic. Totul începe la controlul de securitate din aeroport, unde anumite produse sunt confiscate deoarece sunt considerate lichide. Un exemplu amuzant este untul de arahide, care este încadrat în această categorie deoarece curge și ia forma recipientului în care este pus.

Pornind de la acest episod aparent banal, autorul construiește o adevărată călătorie prin lumea substanțelor fluide. Fiecare capitol este dedicat unui tip de lichid sau unei proprietăți a acestuia și poartă un titlu sugestiv: Exploziv, Amețitor, Adânc, Lipicios, Fantastic, Visceral, Înviorător, Purificator, Răcoritor, Indelebil, Noros și Solid.

Lichidele curg datorită structurii lor – sunt o stare intermediară între structura haotică a gazului și cea statică precum o închisoare (pentru molecule) a solidelor.

Încă de la început mi-a plăcut faptul că autorul explică noțiuni complexe într-un mod accesibil. Nu am avut niciodată impresia că citesc un manual, ci mai degrabă că ascult un om pasionat care îmi povestește despre lucruri fascinante.

Exploziv – despre combustibili și lumea modernă

Unul dintre primele capitole vorbește despre combustibili și despre felul în care aceștia au schimbat lumea.

În secolul al XIX-lea, oamenii foloseau ulei de balenă pentru iluminat, iar cererea pentru acest produs a crescut enorm. Soluția a venit din partea unor chimiști și inventatori care au descoperit metode alternative de obținere a combustibililor.

În 1848, James Young, un chimist scoțian, a dezvoltat o metodă de a extrage din cărbune un lichid cu proprietăți excelente pentru arderea în lămpi cu ulei. Young l-a numit ulei de parafină. Un inventator canadian, Abraham Gesner, a făcut același lucru și și-a numit descoperirea kerosen.

Autorul intră în detalii și explică atât procesul de producere a acestor combustibili, cât și motivele pentru care anumite tipuri de ulei au fost abandonate în favoarea altora. Pe lângă kerosen, aflăm informații interesante despre petrol, motorină și benzină.

Mi s-a părut fascinant să descopăr cât de mult a influențat nevoia de iluminat dezvoltarea industriei petroliere. Este unul dintre acele detalii istorice la care nu m-aș fi gândit niciodată înainte să citesc această carte.

Amețitor – despre alcool

Capitolul dedicat alcoolului pornește de la explicația chimică a acestuia și ajunge la rolul pe care îl joacă în societate.

Alcoolul este numele generic al unei familii de molecule de hidrocarbură, asemănătoare cu benzina și motorina, dar cu un atom de hidrogen și unul de oxigen în plus.

Alcoolul pe care îl consumăm se numește etanol și conține doi atomi de carbon, însă autorul merge mult mai departe de această definiție simplă și explică proprietățile și comportamentul diferitelor tipuri de alcool.

Deși subiectul este unul comun, mi-a plăcut că autorul reușește să îl facă interesant și să îl lege de alte lichide despre care vorbește pe parcursul cărții.

Adânc – despre oceane și tsunamiuri

Una dintre părțile care mi-a plăcut enorm a fost cea dedicată mărilor și oceanelor.

Mark Miodownik explică modul în care se formează valurile și vorbește despre unele dintre cele mai impresionante fenomene naturale produse de apă, precum tsunamiul din Thailanda din 2004 sau cel din Japonia din 2011.

Acesta este unul dintre capitolele care m-au captivat cel mai mult deoarece îmbină explicațiile științifice cu exemple reale și spectaculoase. Mi-a plăcut faptul că autorul nu oferă doar informații teoretice, ci arată și impactul enorm pe care aceste fenomene îl au asupra oamenilor și comunităților.

Lipicios – despre rășini, adezivi și primele vopsele

Un alt capitol foarte interesant este cel dedicat lichidelor lipicioase.

Apa se lipește de pielea noastră, însă își pierde proprietățile aderente atunci când se evaporă. Pornind de la această observație, autorul ajunge să vorbească despre apariția primelor vopsele și despre picturile rupestre din peșterile Lascaux din Franța, vechi de aproximativ 20.000 de ani.

Printre lichidele lipicioase întâlnim și tămâia sau smirna, rășini cunoscute pentru mirosul lor plăcut. Proprietățile lor adezive nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă mecanisme naturale prin care copacii se protejează de insecte.

Tot aici aflăm informații interesante despre colagen, gelatină și cauciuc.

Acesta a fost unul dintre capitolele care m-au surprins cel mai mult. Nu m-aș fi gândit că subiecte aparent atât de diferite pot fi legate între ele prin simpla proprietate a unui lichid de a fi lipicios.

Fantastic – despre cristalele lichide

Știți când și-au început cristalele lichide epoca de glorie?

În 1972, Hamilton Watch Company a creat primul ceas digital, numit Pulsar Time Computer. Totuși, primul om care a observat comportamentul neobișnuit al cristalelor lichide a fost botanistul austriac Friedrich Reinitzer, în anul 1888.

Mi s-a părut fascinant să aflu cum o descoperire științifică făcută la sfârșitul secolului al XIX-lea a contribuit, peste decenii, la dezvoltarea unor tehnologii pe care le folosim astăzi fără să ne gândim prea mult la ele.

Acesta este unul dintre punctele forte ale cărții: autorul reușește să facă legătura dintre știință, istorie și tehnologie într-un mod natural și captivant.

Visceral – despre fluidele corpului uman

Mark Miodownik nu putea ignora nici fluidele corporale.

Accentul cade pe rolul salivei și al lacrimilor, două lichide pe care le considerăm banale, dar care sunt esențiale pentru funcționarea organismului.

Mi-a plăcut faptul că autorul vorbește despre corpul uman cu aceeași curiozitate cu care vorbește despre oceane sau combustibili. În fond, și noi suntem alcătuiți în mare parte din apă și depindem de o multitudine de lichide pentru a supraviețui.

Înviorător – despre ceai și cafea

Fiind mare consumatoare de cafea, am citit cu interes capitolul dedicat băuturilor care ne energizează.

Fie că este vorba despre ceai sau cafea, autorul oferă numeroase informații despre originea, producția și popularitatea acestor băuturi consumate în întreaga lume.

Cel mai bun ceai din lume, sau cel puțin cel mai scump, este Da Hong Pao din Munții Wuyi din China, care se vinde frecvent cu un milion de dolari kilogramul.

Mi-a plăcut că nu discută doar despre compoziția lor chimică, ci și despre rolul cultural și social pe care îl au.

Purificator – despre săpun și șampon

Un alt subiect aparent banal devine surprinzător de interesant în mâinile lui Miodownik.

Autorul urmărește istoria săpunului și explică modul în care acesta a contribuit la îmbunătățirea igienei și a sănătății publice.

La fel de interesantă este și povestea șamponului.

Primul șampon modern a fost creat în 1930 de Procter & Gamble și se numea Drene.

Sunt informații pe care probabil nu le-aș fi căutat niciodată de una singură, dar pe care mi-a făcut plăcere să le descopăr în contextul cărții.

Răcoritor – despre frigidere și aer condiționat

Acest capitol explică de ce un lichid care se evaporă poate răci mediul din jurul său.

Din 1926 până în 1933, Szilard și Einstein au lucrat împreună la dezvoltarea mai multor metode de transformare a lichidelor în gaze și înapoi în lichide, pentru a crea un frigider funcțional.

Pe lângă frigider, autorul vorbește și despre apariția aerului condiționat, care este descris, în esență, ca un „frigider pentru aer”.

Mi s-a părut interesant să aflu că inclusiv Einstein a fost implicat în astfel de proiecte, un detaliu pe care nu îl cunoșteam.

Indelebil – despre cerneală și lichidele non-newtoniene

Istoricii cred că primii oameni care au folosit un instrument de scris cu cerneală au fost egiptenii antici, în jurul anului 3000 î.Hr.

Capitolul dedicat cernelii vorbește atât despre istoria scrisului, cât și despre comportamentul unor lichide neobișnuite.

Autorul explică fenomenul lichidelor non-newtoniene și oferă exemplul binecunoscutului amestec dintre amidon și apă, care se comportă ca un lichid atunci când este mișcat lent și ca un solid atunci când este supus unei forțe mai mari.

Unul dintre cele mai periculoase exemple prezentate este nisipul mișcător.

Acesta a fost unul dintre capitolele care mi-au stârnit cel mai mult curiozitatea, deoarece demonstrează că există încă multe fenomene aparent simple pe care nu le înțelegem pe deplin.

Noros – despre nori, ploaie și atmosferă

Înainte să citesc această carte, nu știam aproape nimic despre însămânțarea norilor.

Mark Miodownik explică atât modul în care funcționează acest proces, cât și situațiile în care a fost folosit.

După dezastrul nuclear de la Cernobîl din 1986, s-a recurs la însămânțarea norilor pentru ca ploaia să înlăture cât mai multe particule radioactive din atmosferă.

Pe lângă acest subiect, autorul explică de ce norii sunt albi, cum se formează ploaia acidă, ce provoacă furtunile și cum apare ceața.

A fost unul dintre capitolele care mi-au plăcut cel mai mult pentru că vorbește despre fenomene pe care le observăm aproape zilnic, dar pe care rareori ne oprim să le înțelegem.

Solid – despre miezul Pământului și gheață

Un alt aspect interesant discutat de autor este relația dintre lichide și solide. De exemplu, centrul Pământului este alcătuit în principal din fier și nichel aflate la temperaturi de aproximativ 5000°C. Cu toate acestea, presiunea gravitațională uriașă face ca o parte din acest material să formeze cristale solide.

Tot aici aflăm informații și despre gheață, un lichid solidificat care ascunde numeroase proprietăți interesante.

Sustenabil – despre smoală și ceară de albine

Ultimul capitol este dedicat unor lichide mai puțin obișnuite: smoala și ceara de albine. Prin intermediul lor, autorul vorbește despre proprietățile surprinzătoare ale unor materiale pe care tindem să le considerăm solide și despre modul în care acestea se comportă pe perioade foarte lungi de timp.

Mi-a plăcut faptul că Mark Miodownik încheie cartea cu un subiect care ne provoacă încă o dată să ne punem întrebări despre ce înseamnă, de fapt, un lichid și unde trasăm granița dintre lichid și solid.

Părerea mea despre „Lichid”

Lichid este una dintre acele cărți care demonstrează că știința poate fi fascinantă atunci când este explicată cu pasiune. Mark Miodownik are talentul de a transforma subiecte aparent banale în povești captivante și de a face legătura dintre chimie, fizică, istorie, tehnologie și viața de zi cu zi.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este diversitatea subiectelor abordate. În aceeași carte poți citi despre combustibili, tsunamiuri, cristale lichide, ceai, săpun, cerneală sau nori, iar toate aceste teme sunt legate între ele printr-un fir comun: lichidele și rolul lor în lumea noastră.

Nu este o carte pe care o citești pentru a memora formule sau definiții, ci pentru plăcerea descoperirii. După ce am terminat-o, am avut impresia că privesc altfel multe dintre lucrurile pe care le consideram obișnuite.

O recomand tuturor celor care iubesc cărțile de popularizare a științei și celor care sunt curioși să afle mai multe despre lumea care îi înconjoară.