Provocările părinților de azi – recenzie. O discuție despre parenting, la o cafea
Îmi place mult Urania Cremene, atât ca om cât și ca specialist în parenting. Chiar dacă nu am cumpărat programul ”All About Parenting”, am urmărit cu mare interes podcasturile, interviurile și emisiunile la care a fost invitată. Rezonez cu felul ei de a gândi și, mai ales, cu modul în care reușește să transmită informații și să ofere sfaturi cu multă blândețe, fără să transforme parentingul într-o listă de reguli pe care părinții trebuie să le respecte.
Așa că am citit cu interes și Provocările părinților de azi, o carte care mi-a confirmat, încă o dată, de ce îmi place să o ascult.
Despre ce este cartea ”Provocările părinților de azi”?
Cartea este construită sub forma unui dialog între Urania Cremene și Florentina Fântânaru. Printr-un format de întrebări și răspunsuri, cele două discută despre provocările cu care se confruntă părinții în relația cu proprii copii, iar Urania oferă explicații și recomandări pornind de la experiența și expertiza sa în parenting.
Nu este o carte care îți propune să devii părintele perfect sau care îți oferă soluții miraculoase pentru orice situație. Mai degrabă, te invită să privești anumite comportamente și reacții dintr-o altă perspectivă și îți pune la dispoziție câteva strategii pe care le poți adapta în viața de zi cu zi.
Emoțiile copilului nu sunt bune și rele, ele doar sunt și atât. Așa cum noi avem zile mai grele și momente de furie sau frustrare, așa au și copiii zile în care simt că nimic nu merge cum ar vrea. Doar că, spre deosebire denoi, ei nu pot pune în cuvinte ce simt și nu pot găsi căiprin care să dea afară ce îi macină, așa că aruncă vorbe sau jucării, plâng necontrolat și, cel mai adesea, nici nu țin cont de locul în care se află, mai ales dacă sunt mai mici și nu au dezvoltat autocontrolul.
Ce mi-a plăcut la carte?
În primul rând, mi-a plăcut stilul. Este clar, empatic și accesibil, exact așa cum m-am obișnuit să o ascult pe Urania Cremene. Îmi place că vorbește despre situații dificile fără să judece părinții și fără să le amplifice sentimentul de vinovăție, care oricum apare destul de des atunci când simți că nu reușești să gestionezi lucrurile cum ți-ai propus.
De multe ori, ca părinți, știm ce ar trebui să facem, dar asta nu înseamnă că ne iese de fiecare dată. Oboseala, stresul și propriile emoții ne pot face să recționăm diferit față de cum ne-am propus. Tocmai de aceea, mi se par valoroase explicațiile și strategiile care te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă și să găsești modalități de a gestiona mai bine astfel de situații.
Suntem primele generații care își pun problema propriului echilibru, a găsirii unui scop în viață, a obținerii cooperării copilului prin alte mecanisme decât frica sau obediența, și lista de obiective poate continua.
Un alt lucru care mi-a plăcut este formatul de dialog. Lectura nu se simte ca un curs de parenting sau ca o înșiruire de teorii și recomandări, ci mai degrabă ca o conversație în care sunt adresate întrebări firești, iar răspunsurile vin într-un limbaj simplu și ușor de urmărit.
Copiii iubiți nu fac tantrum? Ce este acest fenomen?
Oare adulții iubiți nu se enervează și ei?
…Diferența între un tantrum și o luptă de putere sunt două lucruri diferite pe care le putem ușor deosebi. Iată cum.
Un tantrum este o descătușare a unor emoții acumulate, care pot să aibă foarte multe cauze: faptul că un copil este obosit, faptul că este suprastimulat, faptul că îl deranjează încălțămintea pe care o poartă sau că și-a dorit o anumită jucărie pe care n-a primit-o,cumulat cu faptul că părintele nu și-a petrecut suficient de mult timp cu el. Putem aduna foarte multe motive. Picătură cu picătură, se tot adună frustrare care trebuie lăsată să iasă, să erupă, exact ca lava unui vulcan. Același lucru ni se întâmplă și nouă, doar că numit această descătușare ”criză de nervi”.
…Lupta de putere este comportamentul pe care copilul îl adoptă în momentul în care i se refuză satisfacerea unei dorințe, a unei pofte. Să luăm un exemplu. Suntem într-un magazin și refuzăm să-i cumpărăm o jucărie. Fără să aibă alte lipsuri sau stări de disconfort acumulate în prealabil, copilul începe să se tăvălească pe jos și începe așa-zisul tanstrum.
Diferența dintre un tantrum real și o luptă de putere constă în răspunsul la următoarea întrebare: dacă eu i-aș da copilului meu ce-și dorește acum, în plin tantrum, în plină descătușare, s-ar putea opri instantaneu?
De regulă, când avem de-a face cu o luptă de putere, copiii se opresc imediat ce primesc ceea ce-și doresc. Criza a fost doar o demonstrație a unui comportament învățat care l-a ajutat în trecut să obțină ce și-a dorit, a învățat că așa poate obține ce vrea. Probabil prima sau a doua oară când au avut un tantrum, am avut de-a face cu o stare naturală. Dar copiii au observat în acele situații că, dacă se tăvălesc pe jos și plâng, primesc ce-și doresc.
O carte bună pentru cei care o urmăresc deja pe Urania Cremene
Multe dintre ideile prezentate în carte îmi erau deja cunoscute. Urmărind-o constant pe Urania Cremene, era aproape imposibil să nu fi întâlnit o parte dintre aceste principii în podcasturile și interviurile la care a participat.
Cu toate astea, nu am simțit că lectura a fost redundantă. Dimpotrivă, uneori avem nevoie să ni se reamintească lucruri pe care le știm deja, dar pe care, prinși în agitația de zi cu zi, ajungem să le pierdem din vedere.
Pentru mine, tocmai aici stă una dintre valorile cărții. Nu am descoperit neapărat concepte noi, dar am regăsit idei la care pot reveni atunci când simt să provocările parentingului mă copleșesc. Și crede-mă că mă copleșesc, nu glumă! Sunt momente în care am nevoie să-mi reamintesc ce contează cu adevărat în relația cu copilul meu.
Nici o mamă nu știe ce destin legănă…dar puterea gândurilor unei mame poate deschide porțile către un destin fericit.
Concluzie
Provocările părinților de azi a fost pentru mine o lectură plăcută și utilă, ca o discuție relaxantă între prietene, la o cafea, în care primești răspunsuri la întrebări pe care probabil că ți le-ai pus și tu ca părinte.
O recomand celor care caută o carte de parenting accesibilă iar dacă o urmărești pe Urania Cremene, cred că vei găsi în paginile ei câteva remindere de care s-ar putea să ai nevoie exact atunci când lucrurile devin mai complicate.
Nu timpul rezolvă lucrurile, ci lucrul conștient cu percepțiile pe care le ai față de evenimentul respectiv.
Dacă îți face cu ochiul, poți cumpăra cartea de pe:
Notă: Unele dintre linkurile de mai sus sunt linkuri afiliate. Dacă faci o achiziție printr-un astfel de link, Merfikbil poate primi un mic comision, fără cost suplimentar pentru tine.
Sinopsis
A fi parinte, a creste un copil e o calatorie, nu o destinatie. Suntem adesea atat de preocupati legat de cine si cum vor ajunge copiii nostri in viitor, incat uitam sa privim catre cine sunt ei acum. In goana dupa cea mai buna gradinita, cea mai buna scoala, cele mai bune note, cea mai buna meserie, uitam sa ne privim copilul, fiecare dintre copii, si sa vedem un lucru: el deja este “cel mai” pentru noi. E cel mai mare dar, cel mai bun profesor, cu cel mai sincer “Te iubesc, mami!” sau “Te iubesc, tati!”. Asa ca imi doresc ca aceasta carte sa vina ca o reamintire pentru parinti sa nu uite sa respire, sa se priveasca drept cei mai buni parinti pentru copiii lor si sa invete cum ajute sa devina cea mai buna varianta a lor in aceasta lume. Sa faca asta fara sa se compare cu alti parinti, fara sa compare progresul copiilor lor cu cel al altor copii. Fiecare familie are propria reteta pentru echilibru si fericire. – Urania Cremene