Editura Univers

Libraria din Teheran

Librăria din Teheran a fost genul de carte care m-a prins încet, fără să-mi dau seama, și pe care am simțit-o mai degrabă decât am citit-o. Nu e doar o poveste de dragoste, ci o poveste despre viață, despre momentele care ne schimbă direcția și despre lucrurile care rămân nespuse. Personajele cresc, se schimbă, se pierd unul de altul, iar anii care trec se simt apăsător. Mi-a plăcut mult cum povestea personală se împletește cu ce se întâmplă în Iran în perioada respectivă, fără să pară forțat. Totul pare mai intens, mai fragil. Iar librăria… are ceva aparte, e locul unde începe totul și unde se adună speranțele, visele și iluziile tinereții. Despre ce este Librăria din Teheran? În centrul poveștii se află Roya, o adolescentă pasionată de cărți, care își găsește refugiul într-o librărie din Teheranul anilor ’50. Acolo îl întâlnește pe Bahman, un tânăr idealist de care se îndrăgostește profund. Relația lor pare începutul unei povești de iubire perfecte, însă contextul politic și social al Iranului le schimbă complet destinul. Ani mai târziu, Roya încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat și de ce iubirea lor a rămas suspendată între trecut și prezent. Temele principale din carte Dragostea și timpul - Romanul vorbește foarte mult despre iubirile care nu dispar odată cu trecerea anilor. Este genul de poveste care arată cum anumite sentimente rămân cu noi chiar și atunci când viața merge înainte. Destinul și alegerile - Cartea pune accent pe ideea momentelor care ne schimbă complet direcția vieții. Uneori o singură decizie sau o singură întâmplare poate modifica tot ceea ce credeam că va urma. Pierderea și regretul - Melancolia este prezentă constant în roman. Personajele trăiesc cu întrebări, regrete și lucruri rămase nespuse, iar asta face povestea să pară foarte umană. Contextul istoric al Iranului - Pe lângă partea emoțională, cartea oferă și o imagine interesantă asupra Iranului din acea perioadă. Evenimentele politice influențează direct viața personajelor și relațiile dintre ele. Stil și experiența de lectură Marjan Kamali are un stil delicat și foarte atmosferic. Povestea nu se bazează pe acțiune rapidă sau pe dramatism exagerat, ci pe emoții construite lent. Cartea se citește ușor, dar lasă în urmă o stare apăsătoare și melancolică. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autoarea descrie librăria și atmosfera din Teheran. Există multe momente liniștite, intime, care fac povestea autentică și sensibilă. Un pasaj care mi-a plăcut Poate suna ciudat să spun că îmi place o carte tristă dar cititorii care cunosc genul acesta de povești intense și emoționale știu la ce mă refer. Tocmai din acest motiv mi s-au oprit ochii aupra unui pasaj care, sincer spun, mi-a frânt inima: Ani de-a rândul se gândise că cea mai mare pierdere din viața ei avea să rămână pierderea primei iubiri. Sau vânzătorul de librărie care murise la picioarele ei. Habar nu avea că în viitor o aștepta o pierdre și mai mare: una care avea să facă vara lui 1953 să pară o joacă de copii. Concluzie Cartea asta are o melancolie care a rămas cu mine. Nu m-a lovit dramatic, ci m-a apăsat ușor, constant, și m-a lăsat cu un nod în gât când am terminat-o. Foarte frumoasă. Mi-a plăcut mult.